de veghe in lanul de secara

esarfe, trepieduri, sepci, tricouri, brelocuri, portofele, umbrele, manusi, magneti de frigider... in fiecare zi si la naiba mai nimeni nu le cumpara. Nu stiu cum o sa imi platesc intretinerea luna asta, sau pe cele doua restante. Off...Voi vedea, oricum sper sa nu ajung iarasi sa dorm in statia de metrou, mai ales ca vine si toamna si se face iar frig. E tarziu, s-a inserat trebuie sa strang totul...
Gata. Off sa nu uit si trepiedul de acolo, poate il cumpara cineva maine, asa m-am saturat sa il car in fiecare seara si dimineata, e al naibii de greu... O noua zi s-a dus.
Sper sa vina 407 mai repede. Pe unde o fi cartea aia ? Noroc cu ea, ma simt asa de stingher altfel in autobuz. Toate lumea rade, vorbeste... iar eu sunt... singur. Nu-i nimic, am cartea mea sunt curios ce mai face Holden. De as avea televizor sa vad si eu filmul, dar poate e mai bine asa mai invat si italiana un pic citind cartea. Oricum J D Salinger e un mare scriitor, mi as dori sa pot scrie si eu ca el...nu ar mai trebui sa vand blestematele astea de nimicuri in fiecare zi. Off...


P.S. Povestea de mai sus este o intamplare reala din statia de autobuz Anagnina din Roma, unde in fiecare seara timp de o saptamana l-am vazut pe acest baiat micut de inaltime si de origine africana care vindea tot felul de nimicuri si care seara se urca in acelasi autobuz 407 ca si noi si citea bolborosind mai mult Catcher in the Rye de J.D. Salinger editia scrisa in lb italiana.